Prieteni

"Te simti doborat,ai impresia ca viata nu e asa cum iti doreai,te uiti in oglinda si reflectia iti spune:nu esti ceea ce ti-ai dorit sa fii....te uiti pe geam si vezi ca nici lumea nu e asa cum o visat,deodata simti neliniste,te cuprinde tristetea si te gandesti pt ce sa continui sa te zbati,pt ce sa tragi de viata?Viata iti da aripi dar nu te invata sa zbori,asta o inveti singur iar cand observi ca nu reusesti sa-ti iei zborul si esti la pamant si oricat de mult ai incerca sa te ridici ceva te tine jos...totul se naruie in jurul tau,te simti slabit si iti e teama ca nu o sa poti sa te mai ridici, iar aripile nu au destula putere sa te salte....atunci,fara sa realizezi de unde, o pata de lumina apare....iar o mana se intinde catre tine...te apuci cu disperare de ea si strangi tare si simti cum o putere mai mare te trage in sus...te ridici,insa picioarele inca iti tremura,simti ca nu esti in stare sa te sprijini pe proprile picioare,te panichezi...insa in acel moment acea mana te trage catre ea si usor, usor intrii in lumina si te trezesti in mijlocul unui grup care te cuprinde intr-o stransa imbratisare,cu totii te tin bine in bratele lor si incepi sa simti cum prinzi putere.Acum picioarele nu mai tremura,simti cum te ridici si te indrepti,capeti o pozitie dreapta si ferma si auzi :"acum hai sa pornim impreuna prin viata si sa ne bucuram de ea"....iti dai seama acum ca nu mai esti singura,nu mai e pustiu in jurul tau,acum e multa lumina si zambete si rasete si iti dai seama ca esti in mijlocul lor acum,nu te vor lasa in singuratate, acum esti cu ei...cu prietenii tai,care au simtit ca ai nevoie de ei si te-au scos din starea in care erai.Te vor vesela,vor sa te vada zambind si razand,vor sa te vada cu chef de viata...iar tu ai aceasta obligatie pt ca ei ti-au aratat ca viata merita traita.Acum te simti plina de viata,ti-ai dat seama ca ai aripi si daca iti doresti cu adevarat poti zbura...poti zbura alaturi de ei.Acum ai gasit puterea de a invata sa zbori."
Pot spune ca sunt o norocoasa....am cei mai minunati prieteni.Ei imi insenineaza zilele mohorate,ei ma fac mereu sa zambesc,ei ma fac sa rad pana la lacrimi,ei ma accepta asa cum sunt si tot ei ma stiu cum sunt eu cu adevarat.
E nevoie doar sa spun "i need a hug" in momentele grele in care ma simt doborata si in urmatorul moment prima care ma imbratiseaza e prietena mea de suflet iar apoi vin cu totii si prin acea imbratisare de grup ma fac sa ma simt ocrotita,sa simt ca am un scut in jurul meu care nu permite rautatilor sa se apropie de mine.
Pot spune ca intr-un fel sunt dependenta de prietenii mei pt ca unul dintre cele mai importante lucruri care le urasc in viata e SINGURATATEA.Imi place sa fiu inconjurata de prieteni.
Niciodata nu vom putea sa le multumim indeajuns prietenilor adevarati pt ca ne sunt alaturi in orice moment,insa putem sa le aratam recunostinta.Ei sunt cei care ne vad adevarata fata dincolo de mastile pe le purtam.
Va multumec prieteni ca sunteti alaturi de mine si alungati singuratea departe de mine..Va iubesc si ocupati un loc special in inima mea.

Prietenie

Prietenie intre un baiat si o fata...exista oare?Eu nu cred in ea si in ultima vreme multa lume ma aproba.
De ce spun asta?Este simplu si stiu ca vor exista persoane care vor considera ca gresesc...asta pt ca multi nu avem curajul sa vedem adevarul si sa-l recunoastem.Am prieteni baieti,o multime,am chiar si acel prieten foarte bun,care il consider ca un frate..insa spun sincer ca nu cred in prietenie adevarata si "nevinovata"intre persoane de sex opus.Multi se vor intreba de ce si vor spune ca ma contrazic singura in vorbele mele insa nu e asa...oricata prietenie ar exista intre un baiat si o fata nu cred ca nu a exista un moment cand unul dintre ei s-a simtit atras de celalalt..chiar si poate pt o secunda,tot a existat acel moment.
Spun mereu asta si recunosc k si eu am simtit acel lucru,in relatiile mele de prietenie cu baietii, iar in ultima perioada multe persoane cunoscute au inceput sa ma aprobe, iar asta ma face sa-mi sustin si mai cu multa tarie parerea:P.
Asta nu inseamna ca nu putem trece peste momentul ala si sa ne continuam prietenia cu persoana respectiva fara a afecta cu ceva,a fost doar un moment, sau putem sa incercam ceva nou..gen relatie... sa vedem ce iese,chiar daca asta inseamna ca nimic nu va mai fii la fel dupa aceea indiferent de sfarsit.
Cine are curajul sa recunoasca ca s-a simtit atras/a de prietenul(amicul) lui/ei.Aveti curaj?

eu continui sa visez

"Visez cu ochii deschisi la o lume mai buna, dar ramane doar un vis caci lumea toata-i nebuna.. e un cosmar, dar in mintea mea alta lume creez, viata merge inainte, eu continui sa visez...."
Mi s-a spus de foarte multe ori ca sunt mult prea visatoare...si recunosc ca asa este,ma hranesc cu vise.Imi place sa traiesc in visare pentru ca acolo pot sa fiu exact cum vreau,imi creez lumea mea...si incerc sa sterg lumea reala si dezamagitoare.Insa si visele se termina uneori, iar atunci ma trezesc la realitate in lumea aceasta nebuna si incerc sa supravietuiesc.
De ce ma critica lumea ca sunt prea visatoare,e rau sa fiu asa?
Orice se va intampla eu voi continua sa visez pt ca asa sunt eu....o simpla visatoare si nu ma voi schimba:)

Masti

Am constatat ca toti purtam masti in societate....si sunt putine persoane si putine momente in care renuntam la masti. Uneori consideram mastile k un mod de a ne proteja insa uneori devenim dependenti de ele si ajungem sa nu mai stim nici noi care e adevarata noastra fata si ne miram de ce cei din jurul nostru raman surprinsi cand schimbam din cand in cand masca si isi fac probleme ca poate nu ne cunsoc destul de bine.Daca stam sa ne gandim niciodata nu ne stiu bine din moment ce nu au putut vedea adevarata fata. Sunt putine momentele cand ne aratam fata fara masca si singurii care pot vedea asta sunt doar cei carora le permitem. Cu totii avem diferite masti pt anumite momente,anturaje,situatii insa persoanele speciale din viata ta iti vor stii si adevarata fata.Tot acele persoane speciale te vor intelege si nu se vor mira cand schimbi diferite masti. Mastile sunt modul de supravietuire in lumea asta nebuna in care traim insa nu trebuie sa devenim dependenti de ele.